XLXIX. Opiniile privind modul de conformare, pentru obligaţiile de plată sau procedurile administrative

În anul 2022, anul cu cele mai multe reglementări noi în activitatea jocurilor de noroc, au fost stabilite o serie de obligații financiare sau proceduri administrative suplimentare, iar pentru punerea lor în practică sunt necesare o serie de clarificări, norme sau instrucțiuni asupra modului de conformare, pentru o aplicare conștientă, corectă și unitară.

Vom trece în revistă doar câteva dintre acestea, cu evidențierea opiniilor asupra modului practic de conformare și modalitatea în care trebuie să se acționeze pentru atingerea scopurilor și obiectivelor pe care le presupune aplicarea acestor noi reglementări:

1. Prevederea de la art. 13, alin. 3, din OUG 77 din 2009, așa cum a fost modificată prin Legea 30 din 2022, conform căreia: „Un procent de 98,8% din taxele percepute pentru obţinerea licenţei de organizare a jocurilor de noroc şi a autorizaţiei de exploatare a jocurilor de noroc, taxa de acces prevăzută la alin. (4), precum şi din celelalte taxe prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă se constituie venit la bugetul de stat, iar prin derogare de la dispoziţiile alin. (2) al art. 30 din Legea responsabilităţii fiscal-bugetare nr. 69/2010, republicată, un procent de 1% din aceste taxe se constituie ca venit al Comitetului Olimpic şi Sportiv Român şi 0,2% ca venit al Comitetului Naţional Paralimpic.”

Pentru conformare și aplicare unitară, în acord cu prevederea din reglementarea primară, trebuie să observăm faptul că deși este vorba de toate taxele percepute, pentru obținerea licenței și autorizației, precum și celelalte taxe prevăzute în ordonanță, condiția exclusivă, pentru redistribuire pe cele trei destinații, o reprezintă faptul că aceste taxe trebuie să se constituie venit la bugetul de stat precum și faptul că ele trebuie să fie cuprinse în mod expres în OUG 77 din 2009, așa cum a fost modificată și completată până la această dată. Acesta este motivul pentru care rezultă, în mod evident, că distribuirea pe cele trei destinații nu ar trebui să cuprindă taxele administrative, care se datorează direct ONJN-ului și nu bugetului de stat și de asemenea nici taxa, reprezentând 2% din totalul taxelor de participare datorată de organizatorii de jocuri de noroc online, prin faptul că această obligație, față de bugetul de stat, a fost stabilită prin OUG 114 din 2018 și ca atare nu este prevăzută în cuprinsul OUG 77 din 2009. În concluzie, taxele administrative, datorate ONJN-ului, ca urmare a prestării unui serviciu, precum și taxa de 2%, care nu este prevăzută în OUG 77 din 2009, trebuie să fie virate integral destinatarilor stabiliți de lege, respectiv la ONJN și la bugetul de stat;

2.  Prevederile din Legea nr.326 din 2022 și conform cărora organizatorii de jocuri de noroc: „deţin mijloacele tehnice pentru întocmirea bazelor de date referitoare la persoanele autoexcluse şi indezirabile; organizatorii de jocuri de noroc vor identifica persoanele care intră în incinta locaţiilor în care se organizează şi se exploatează jocuri de noroc şi vor ţine evidenţa, în format electronic, a datelor de identificare ale acestora. Bazele de date constituite la nivelul organizatorului se arhivează prin grija acestuia şi se păstrează pentru un interval de minimum 5 ani de la constituire; organizatorii de jocuri de noroc întocmesc, în format electronic, bazele de date referitoare la persoanele autoexcluse şi indezirabile. Bazele de date constituite la nivelul organizatorului se arhivează prin grija acestuia şi se păstrează pentru un interval de minimum 5 ani de la constituire."

Este destul de ușor de constatat faptul că aceste prevederi, care completează OUG 77 din 2009, actualizată, stabilesc o serie de obligații de natură tehnico-administrative, cu costuri ridicate pentru organizatorii de jocuri de noroc, fără să existe însă nici o prevedere prin care să se introducă vreo restricție, în ceea ce privește accesul în locațiile în care se exploatează jocuri de noroc, a jucătorilor indezirabili sau autoexcluși. Prin urmare conformarea organizatorilor de jocuri de noroc urmărește, pentru respectarea acestor prevederi, strict asigurarea unor baze de date, în format electronic, de natură formală și pe care trebuie să le păstreze o perioadă de cinci ani, atâta timp cât legea nu stabilește, în mod concret, care este obiectivul și scopul acestor evidențe și nici eventualele restricții pe care le implică. Aici putem să amintim, din nou, faptul că potrivit unei jurisprudențe constante a Curții de justiție a UE, privind jocurile de noroc „restricțiile impuse de statele membre trebuie să fie de natură să asigure realizarea obiectivului urmărit și să nu depășească ceea ce este necesar pentru a atinge acest obiectiv.” În plus trebuie amintit, în acest context, „că o legislație națională nu poate garanta realizarea obiectivului invocat decât atunci când răspunde cu adevărat preocupării privind atingerea acestuia în mod coerent și sistematic”. Prin urmare și în acest caz, așa cum se întâmplă în mod regulat, la momentul adoptării acestei norme legislative nu a fost respectată prevederea de la art. 6, alin. 1 din Legea 24 din 2000, actualizată, unde este impus faptul că: „(1)Proiectul de act normativ trebuie să instituie reguli necesare, suficiente şi posibile care să conducă la o cât mai mare stabilitate şi eficienţă legislativă. Soluţiile pe care le cuprinde trebuie să fie temeinic fundamentate, luându-se în considerare interesul social, politica legislativă a statului român şi cerinţele corelării cu ansamblul reglementărilor interne şi ale armonizării legislaţiei naţionale cu legislaţia comunitară şi cu tratatele internaţionale la care România este parte, precum şi cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.”

3. Prevederea de la art. 21, alin. 1, lit. t din OG 51 din 1998, actualizat, prin care organizatorii de jocuri de noroc trebuie să-și împartă venitul realizat cu: „Fondul Cultural Naţional este un instrument economico-financiar destinat susţinerii şi realizării proiectelor culturale, ale cărui venituri proprii provin din următoarele contribuţii:

t)o cotă de 0,5% din veniturile realizate de operatorii economici din domeniul jocurilor de noroc, inclusiv pentru activităţile organizate în mediul online.”

Punerea în practică și conformarea, în acord prevederea de mai sus, ridică mai multe obstacole, greu de depășit, și oricare dintre soluțiile adoptate de operatorul economic, nu pot să ofere garanții că a respectat întocmai dorința legiuitorului, prin faptul că nu este clar stabilită în lege, prin definiție, baza valorică la care se aplică cota de contribuție de 0,50%. Dar, prin faptul că legea instituie o contribuție, în cotă de 0,5% din venitul realizat, ar trebui ca acest venit realizat să fie în concordanță directă cu câștigul realizat și nu cu venitul înregistrat în contabilitate.  Este argumentul conform căruia operatorii economici, care desfășoară activități de jocuri de noroc, ar trebui să calculeze această contribuție, utilizând ca bază de calcul nivelul profitului brut realizat. Această opinie rezultă din faptul că, organizatorii de jocuri de noroc, conform acestei prevederi, ar trebui să-și împartă câștigul obținut din această activitate, cu Fondul Cultural Național. În cazul în care, prin Normele Metodologice adoptate, ca urmare a acestei reglementări, se instituie o altă bază de calcul, operatorii economici din acest domeniu ar putea să fie împinși spre o potențială pierdere financiară (în condițiile în care marja de profit este sub 0,50% din venitul contabil înregistrat). Aici trebuie menționat faptul că, această reglementare adoptată, nu respectă prevederile art. 10, alin. 2 din Legea 500/2002 și conform căruia: „(2)Este interzisă elaborarea de acte normative prin care se creează cadrul legal pentru constituirea de venituri care pot fi utilizate în sistem extrabugetar, cu excepţia prevederilor art. 67.”și nici pe cele ale art. 30, alin. 2 din Legea 69/2010 și conform căruia: „(2)Prealocarea unor sume bugetare cu destinaţie specială unor ordonatori principali de credite sau unor sectoare nu este permisă. Alocările de fonduri bugetare pentru ordonatori principali de credite sau sectoare pot fi făcute doar prin proiectul anual al bugetului.”. Mai putem adăuga și faptul că, prin adoptarea acestei norme, au fost încălcate prevederile unei reglementări speciale, OUG 77 din 2009, actualizată și care la articolul 15, alin. 8 interzice orice plăți suplimentare, altele decât cele instituite de legea specială: „(8) Licenţa de organizare şi autorizaţia de exploatare a jocurilor de noroc permit operatorului economic care le-a obţinut să desfăşoare activitatea pe întregul teritoriul României, fără a fi necesară obţinerea de autorizaţii, aprobări, taxe suplimentare, avize ori licenţe din partea altor autorităţi.”

4. Prevederea de la art. 110, alin. 2², din Codul Fiscal, sub următoarea formulare: „Impozitul datorat în cazul veniturilor obţinute ca urmare a participării la jocurile de noroc caracteristice cazinourilor, cluburilor de poker, slot-machine şi lozuri, cu valoare mai mare decât plafonul neimpozabil de 66.750 lei, se determină prin aplicarea baremului prevăzut la alin. (2) asupra fiecărui venit brut primit de un participant, iar din rezultatul obţinut se scade suma de 11.650 lei.”

Și în acest caz punerea în practică și conformarea ar putea duce la soluții diferite, adoptate de organizatorii de jocuri de noroc, prin aplicarea unor proceduri diferite, de aceea cred că este nevoie să fie stabilit un mod unitar de aplicare, în sensul că această prevedere trebuie să fie aplicată pentru toate aceste tipuri de jocuri de noroc (caracteristice cazinourilor, cluburilor de poker, slot-machine şi lozuri), indiferent de modul de desfășurare a activității, respectiv jocuri de noroc organizate și exploatate sub forma jocurilor de noroc tradiționale sau jocuri de noroc online.

5. Prevederea de la art. 47, alin. 3, litera h din Codul Fiscal și conform căreia persoana juridică română, care desfăşoară activităţi în domeniul jocurilor de noroc, nu pot să opteze pentru facilitatea privind aplicarea regimului special al microîntreprinderilor, plătitoare ale impozitului pe venit, iar operatorii economici, care desfășoară aceste activități, sunt obligați la plata impozitului pe profit.

În acest caz, punerea în aplicare și conformarea necesită, în mod evident, ieșirea operatorilor economici care desfășoară activități economice în domeniul jocurilor de noroc, de la acest sistem de impozitare, procedură valabilă și pentru cei care obțin aceste venituri ca urmare a unei asocieri în participație, cu un organizator de jocuri de noroc, prin faptul că înregistrează veniturile din jocuri de noroc, în contabilitatea proprie, pe baza decontului periodic prin care se transmit veniturile și cheltuielile, ca rezultat al exploatării în comun al acestei activități și în baza contractului privind asocierea în participație.

Concluzia clară, desprinsă din cele prezentate mai sus și susținută mereu în numeroasele articole precedente, este aceea a necesității revizuirii integrale a normelor speciale, privind activitatea jocurilor de noroc, cu respectarea întocmai a principiilor constituționale privind calitatea, claritatea, precizia dar și previzibilitatea legii.