XLXXXV. Jocurile de Noroc și TVA-ul: De Ce Nu Este o Simplă Scutire, ci o Realitate Economică

O dezbatere aprinsă în societatea românească vizează scutirea jocurilor de noroc de la plata Taxei pe Valoarea Adăugată (TVA). Mulți percep acest fapt ca pe o favoare nejustificată acordată de stat acestei industrii, mai ales în contextul eliminării altor facilități fiscale. Acest articol își propune să demonstreze, cu argumente practice și teoretice, că situația este mai degrabă o consecință a naturii specifice a jocurilor de noroc și a modului în care funcționează TVA-ul, decât un privilegiu fiscal.

În esență, neaplicarea TVA la jocurile de noroc nu este o "portiță" fiscală, ci o realitate dictată de mecanismele economice și de reglementările europene.

De ce TVA-ul clasic nu se potrivește jocurilor de noroc: O explicație practică

Pentru a înțelege de ce jocurile de noroc sunt tratate diferit în privința TVA, să ne reamintim cum funcționează acest impozit în mod obișnuit:

1.    TVA-ul este un impozit pe consum: Este suportat de clientul final și calculat de furnizorul de bunuri sau servicii atunci când încasează contravaloarea acestora.

2.    Calculul este clar: Se aplică un procent legal la venitul realizat de prestator (baza de impozitare). TVA-ul se adaugă la acest venit, formând prețul final plătit de consumator.

3.    Documentația este esențială: Factura sau bonul fiscal trebuie să arate distinct venitul prestatorului, TVA-ul calculat și valoarea totală. Prestatorul înregistrează și plătește lunar la stat TVA-ul colectat.

Acum, să aplicăm acest model la jocurile de noroc și să vedem de ce întâmpinăm dificultăți majore:

• Ce reprezintă suma depusă de jucător? Când un jucător depune o sumă de bani pentru a participa la un joc de noroc, acei bani reprezintă miza jocului. Nu este, în acel moment, contravaloarea unui serviciu prestat direct de organizator, deci nu poate constitui baza de impozitare pentru TVA în sens clasic.
• Exemplu practic: Dacă pariați 100 de lei la ruletă, acei 100 de lei intră într-un "fond" comun al mizelor. Ei nu sunt încă venitul casei.
• Imposibilitatea emiterii unui document fiscal conform normelor TVA: La momentul încasării mizei, organizatorul nu poate elibera un document care să specifice:
• Venitul său din prestarea serviciului (pentru că acesta nu este încă definit).
• TVA-ul calculat (pentru că nu există o bază de impunere clară per tranzacție individuală).
• Valoarea totală, inclusiv TVA, a "serviciului".
• Venitul organizatorului se cristalizează ulterior: Organizatorul de jocuri de noroc își poate determina venitul abia după ce distribuie premiile cuvenite participanților. Acest venit final este unul cumulat de la toți participanții, făcând imposibilă stabilirea și alocarea TVA-ului individual pentru fiecare jucător (consumator final), așa cum cere legea.
• Exemplu practic: Dacă la o masă de poker s-au strâns mize de 1000 de lei, iar casa reține 10% (100 de lei) ca venit (rake), acest venit de 100 de lei este realizat din totalul mizelor, nu distinct de la fiecare jucător în parte la momentul plasării pariului inițial. Ar fi imposibil să se calculeze și să se factureze TVA pentru fiecare pariu individual în acest context.

Fundamentarea legală și europeană

Această abordare practică este susținută de reglementări și interpretări la nivel european:

• Regulamentul (UE) Nr. 549/2013: Definește sumele încasate de la participanții la jocurile de noroc ca având două componente:

1.    O plată pentru un serviciu către unitatea care organizează jocul.

2.    Un transfer curent rezidual către câștigători. Plățile către jucători sunt considerate transferuri între participanți (gospodării), nu venit pentru organizator, deci nu pot fi bază de impunere pentru TVA.

• Directiva 2006/112/CE privind sistemul comun al TVA:

• Articolul 135: Prevede explicit că statele membre scutesc de la TVA operațiunile privind pariurile, loteriile și alte forme de jocuri de noroc, sub rezerva condițiilor și restricțiilor stabilite de fiecare stat membru.
• Articolul 401: Permite statelor membre să mențină sau să introducă taxe specifice asupra jocurilor de noroc (care nu sunt taxe pe cifra de afaceri, cum e TVA-ul), cu condiția să nu creeze formalități la trecerea frontierelor în comerțul intracomunitar.

• Hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE): CJUE, care interpretează legislația UE, a concluzionat în repetate rânduri că jocurile de noroc nu se pretează la aplicarea TVA-ului. Motivul principal este că TVA-ul este un impozit pe consum unde baza de impozitare este suma primită în schimbul unui bun sau serviciu. Acest sistem este dificil de aplicat jocurilor de noroc, unde consumatorii plătesc mize în schimbul unei șanse de a câștiga, valoarea "serviciului" nefiind clară și direct proporțională cu miza în sensul tradițional.

Transpunerea în România și sistemul actual de taxare

Din păcate, transpunerea directivei europene în Codul Fiscal românesc a fost considerată "nefericită" de unii experți. Articolul 135 al directivei a fost preluat ca o simplă activitate scutită, fără drept de deducere, fără a se specifica clar că această activitate atipică nu poate aplica sistemul comun al TVA și că, prin urmare, se instituie taxe speciale care înlocuiesc acest impozit indirect, conform articolului 401 al directivei.

Dacă această distincție ar fi fost mai clară în legislația națională, probabil s-ar fi evitat multe dintre discuțiile actuale. În realitate, în locul TVA-ului, organizatorii de jocuri de noroc din România sunt supuși unui regim complex de taxare specifică:

Taxe și impozite specifice industriei jocurilor de noroc (care practic înlocuiesc TVA-ul și alte contribuții):

• Taxa de licență: Sume fixe anuale, plătite anticipat.
• Taxa de autorizare: Considerată impozitul care înlocuiește practic TVA-ul. Se stabilește la un nivel minim, achitat în avans, ulterior aplicându-se un procent de 21% din venitul realizat sau sume fixe lunare.
• Taxa specială pentru activitatea online: 2% din taxa de participare la joc.
• Taxa de promovare: 5% din valoarea contractelor de publicitate.
• Contribuție pentru joc responsabil: Sume fixe anuale, achitate anticipat.
• Taxe administrative: Venituri proprii ale Oficiului Național pentru Jocuri de Noroc (ONJN).
• Contribuție la Fondul Cultural Național: 0,50% din venitul realizat (conform informațiilor din documentul furnizat, deși sursa specifică nu este direct atașată acestei taxe individuale în listare, este parte din enumerarea taxelor speciale).

Pe lângă acestea, se aplică și impozite generale prevăzute de Codul Fiscal:

• Impozit pe veniturile din jocurile de noroc (plătit de jucători).
• Impozit pe veniturile din premii promoționale.
• Impozit pe profit: 16%. Pentru cazinouri, nu mai puțin de 5% din venit. Pentru companiile cu cifră de afaceri de peste 50 de milioane de euro, 16% din profit, dar nu mai puțin de 1% din cifra de afaceri.

Concluzie

Scutirea jocurilor de noroc de la plata TVA nu este o favoare fiscală, ci o consecință a incompatibilității structurale dintre mecanismul TVA și natura activității de jocuri de noroc. Această realitate este recunoscută la nivel european prin directive și jurisprudența CJUE. În locul TVA-ului, România, la fel ca alte state membre, aplică un set complex de taxe și impozite specifice, menite să asigure contribuția acestei industrii la bugetul de stat. O mai bună comunicare și o prezentare transparentă a acestui sistem de taxare alternativ ar putea clarifica percepția publică și ar reduce controversele nefondate