XLIV. Recalcularea și ajustarea taxelor speciale, în perioada stării de alertă, în contextul reglementărilor europene și naționale

Taxele speciale, stabilite și datorate de organizatorii jocurilor de noroc din România, reprezintă, în ansamblul lor,  impozite pe servicii și trebuie să fie plătite ca rezultat al livrării respectivelor servicii, așa cum este prevăzut în Regulamentul UE 549 din 2013, regulament obligatoriu de aplicat direct în România, conform Tratatului privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE), art. 288  „Regulamentul are aplicabilitate generală. Acesta este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în fiecare stat membru”.

În același timp, așa cum stabilește reglementarea specială a jocurilor de noroc din România, taxele de licență și cele de autorizare se declară și se plătesc în avans, la termenele prevăzute de lege, respectiv pentru un an întreg (adică 12 luni și nu un an calendaristic), în sumă fixă - în cazul taxelor de licență și, respectiv o sumă fixă, ca nivel minim, în avans, urmată de o regularizare lunară ulterioară, în funcție de venitul anual realizat cumulat sau o taxă anuală, în sumă fixă și care trebuie să fie achitată în patru rate egale, (fiecare rată scadentă trebuie declarată și plătită în avans), - în cazul taxelor de autorizare. Declararea și plata în avans a taxelor speciale, datorate de organizatorii de jocuri de noroc din România, nu trebuie să fie privite și înțelese ca reprezentând creanțe bugetare finale și definitive, cu atât mai puțin în contextul actualelor restricții impuse în desfășurarea activității, restricții intervenite ulterior scadenței acestor obligații. Dimpotrivă, nivelul acestor obligații bugetare, trebuie să fie recalculate și ajustate, pentru a reflecta, de fiecare dată, realitățile fiscal-economice, precum și modul restrictiv de desfășurare a activității, ca rezultat al acestor condiții restrictive, suplimentare, impuse de stat.

De altfel taxele speciale, ale jocurilor de noroc din România, stabilite prin reglementarea specială, au fost adoptate ca urmare a prevederilor art.135 din Directiva 2006/112, prin care prestările de servicii, în activitatea de jocuri de noroc, sunt scutite de TVA, dar nu pentru că aceste servicii ar corespunde unui motiv de interes general și această scutire nu are nici ca obiect asigurarea unui tratament favorabil acestor activități. Scutirea, de care pot beneficia jocurile de noroc, este motivată de considerente de ordin pur practic, legate de faptul că operațiunile de jocuri de noroc nu se pretează la aplicarea     TVA-ului, care este un impozit pe consum și a cărui bază de impozitare o constituie suma primită în schimbul furnizării unui serviciu, iar acest sistem nu este ușor de aplicat jocurilor de noroc, în condițiile în care consumatorii plătesc mize, în schimbul unei șanse de a obține un câștig, de o valoare superioară, eventual.

Pentru a confirma raționamentul, descris mai sus, prin art. 401, din Directiva 2006/112, UE acordă, statelor membre, dreptul de a menține sau de a crea o taxă specială, aplicabilă jocurilor de noroc, interpretând aceste dispoziții în sensul că statele membre au posibilitatea de a supune, fiecare joc de noroc, fie unei redevențe speciale, fie TVA-ului, așa cum concluzionează, pe acest aspect, Avocatul general Bot — în Cauza C-58/09.

Deci, prin această directivă, UE lasă la latitudinea statelor membre dreptul de a stabili nivelul și modul de impozitare al activității jocurilor de noroc, dar prin acordarea acestui drept nu înseamnă și faptul că aceste impozite speciale pot constitui o abatere de la sistemul european de impozitare sau că statele membre ar putea schimba natura acestor impozite, ele trebuind să rămână impozite pe serviciul prestat și, la fel ca TVA-ul, impozite indirecte, datorate ca urmare a serviciului prestat și incluse în venitul realizat.

În acest context trebuie precizat faptul că reglementarea specială, a jocurilor de noroc din România, prevede faptul că licenţa de organizare şi autorizaţia de exploatare a jocurilor de noroc permit operatorului economic care le-a obţinut să desfăşoare activitatea pe întregul teritoriul României, fără a fi necesară obţinerea de autorizaţii, aprobări, taxe suplimentare, avize ori licenţe din partea altor autorităţi. Prin urmare orice modificare sau restrângere unilaterală, din partea statului, a condițiilor impuse la data acordării acestui drept, în privința desfășurării activității, prin introducerea unor restricții, de orice tip (a timpului, a spațiului ori selectarea jucătorilor) și pe care organizatorii de jocuri de noroc nu puteau să le anticipeze, la momentul obținerii licenței sau autorizației, trebuie să constituie motive legale și suficiente pentru recalcularea și ajustarea taxelor datorate.

De altfel statul recunoaște și confirmă cele de mai sus, prin adoptarea art. IV din OUG 106/2020,  stabilind faptul că taxele aferente autorizaţiilor de exploatare a jocurilor de noroc nu sunt datorate, de către operatorii care exploatează jocuri de noroc tradiţionale, pe perioada stării de alertă, în condițiile în care activitatea desfăşurată de aceştia este suspendată. În practica de până acum, dar fără să se bazeze pe vreun temei legal, autoritățile competente încearcă să restrângă acest drept, de ajustare a taxelor datorate, considerând că această ajustare se poate aplica doar în situația în care activitatea jocurilor de noroc este total suspendată. Destul de bizară, această interpretare arbitrară, în condițiile în care norma legală nu are nici o prevedere fermă și clară a faptului că ajustarea taxelor nu se referă și la suspendarea parțială a activității, așa cum se întâmplă, practic, în această perioadă, respectiv, suspendarea a 70% din suprafața maximă de exploatare, suspendarea programului de lucru pentru anumite perioade sau intervale de timp, suspendarea activității pentru jucătorii nevaccinați etc.

Aici trebuie amintit și faptul că, în situațiile în care autoritățile competente  constată că reglementarea nu este destul de clară și acoperitoare, pentru situațiile de forță majoră de mai sus, în loc să interpreteze arbitrar și neargumentat prevederile legale și înainte de a lua orice măsuri sau decizii contrare, ar trebui să pună în aplicare principiile care guvernează eventualele situații practice și care nu au putut să fie acoperite în mod cert și integral de norma legală, cum ar fi:

• principiul neutralității fiscale - care se opune, în special, ca prestările de servicii similare, care se află, așadar, în concurență unele față de celelalte, să fie tratate diferit, așa cum     s-ar întâmpla dacă organizatorii de jocuri de noroc ar trebui să plătească integral taxele de autorizare anuale, stabilite în sumă fixă, față de organizatorii de jocuri de noroc care recalculează taxele în funcție de venitul realizat (dar la care, prin restricțiile impuse, venitul realizat se diminuează și atunci și taxa datorată se diminuează) sau față de același tip de activitate, dar care se desfășoară în localități diferite și care, la rândul lor, pot avea restricții care diferă între ele, dar ar fi obligați să plătească același nivel de taxe; 
• principiul privind certitudinea impunerii, prin elaborarea de norme juridice clare, care să nu conducă la interpretări arbitrare, iar termenele, modalitatea şi sumele de plată să fie precis stabilite pentru fiecare plătitor, respectiv aceştia să poată urmări şi înţelege sarcina fiscală ce le revine, precum şi să poată determina influenţa deciziilor lor de management financiar asupra sarcinii lor fiscale; 
• dacă organizatorii de jocuri de noroc, afectați de deciziile restrictive privind activitatea desfășurată, impuse de stat, dar fără să le poată anticipa și fără posibilitatea de a se opune sau de a recalcula și ajusta taxele datorate, înseamnă că ei trebuie să suporte atât pierderea proprie de venituri, ba mai mult decât atât, să suporte și pierderile pe care statul ar trebui să și le asume, ca urmare a deciziilor luate. Acest tratament discriminator încalcă flagrant principiul privind justeţea impunerii sau echitatea fiscală - principiu care trebuie să asigure faptul că sarcina fiscală, a fiecărui contribuabil, este stabilită pe baza puterii contributive, respectiv în funcţie de mărimea veniturilor sau a proprietăţilor acestuia;

Ca urmare a măsurilor succesive de prelungire a stării de alertă, pe întreg teritoriul ţării, instituită prin hotărâri ale guvernului,organizatorii jocurilor de noroc tradiționale, pot să pună în aplicare măsuri practice, în scopul atenuării consecințelor economico-sociale și pentru protejarea afacerilor.

Având în vedere faptul că obligațiile bugetare, ale organizatorilor de jocuri de noroc, se stabilesc pe bază de declarație de impunere, singura soluție, pentru stabilirea  situației de fapt fiscală, în baza căreia se stabilește existența drepturilor și obligațiilor fiscale, o reprezintă recalcularea și ajustarea taxelor speciale, pe baza declarațiilor rectificative (depuse în interiorul termenului legal de prescripție), cu unicul scop  ca acestea să reprezinte, în final, determinarea corectă a situației fiscale a contribuabilului.

Desigur, ulterior, organul fiscal poate să examineze, în mod obiectiv, starea de fapt și este îndreptăţit să aprecieze, în limitele atribuţiilor şi competenţelor ce îi revin, relevanţa stărilor de fapt fiscale prin utilizarea mijloacelor de probă prevăzute de lege şi să adopte soluţia întemeiată pe prevederile legale, precum şi pe constatări complete asupra tuturor împrejurărilor edificatoare în cauză, raportat la momentul luării unei decizii.