Transparență, unitate, acțiune

ROMBET vorbește despre erorile autorităților fiscale, în calcularea taxei anuale de autorizare și a impozitului special pe profit, pentru activitatea de pariuri în cotă fixă


Este de notorietate faptul că autoritățile fiscale române au început “prigoana” împotriva organizatorilor de jocuri de noroc de tip pariu în cotă fixă, incepând cu anul 2015.

În cele ce urmează vom încerca să arătăm, pe scurt, unde anume greșesc autoritățile, și cum trebuie privită, prin prisma reglementărilor, activitatea de jocuri de noroc de tip pariuri în cotă fixă.

Condițiile minime pentru obținerea dreptului de operare

Activitatea de jocuri de noroc tip pariu în cotă fixă constituie monopol de stat, reprezentând o activitate specială de prestări servicii și care poate să fie desfășurată doar în baza prevederilor legale speciale.

Pentru organizarea și exploatarea activității de jocuri de noroc tip pariu este necesar să se obțină de la Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc (ONJN):

1. Licența de organizare a jocurilor de noroc tip pariu –activitate monopol de stat, cu plata anticipată a unei taxe anuale fixe;

2. Autorizație de exploatare a jocurilor de noroc – cu plata anticipată a unei sume minime și apoi regularizare lunară, prin aplicarea unei cote procentuale asupra venitului realizat din această activitate;

Operațiunea economico – financiară a jocurilor de noroc de tip pariu în cotă fixă, care se consemnează în documente justificative, constă în:

–Colectarea taxei de participare la joc, în numele jucătorilor, și eliberarea de mijloace de joc auxiliare, sub formă de bilete de participare;

–Consemnarea numărului și valoarea premiilor rezultate în urma desfășurării jocului, care nu poate reprezenta, valoric, mai puțin de 60% din taxa de participare la joc colectată;

–Stabilirea, sub formă de commision variabil, a venitului organizatorului din această prestare de serviciu, efectuată pentru participanți, reprezentând diferența dintre taxa de participare la joc colectată și valoarea premiilor acordate;

–Plata premiilor deținătorilor de mijloace de joc auxiliare declarate câștigătoare;

–Reținerea, prin stopaj la sursă, a impozitelor pe venit, conform prevederilor legale;

–Regularizarea lunară a taxei de autorizare datorate bugetului de stat, in funcție de nivelul venitului realizat din această activitate.

Dacă în privința nivelului taxei anuale aferentă licenței de organizator, nu există nici un fel de discuții, valoarea ei fiind stabilită la un nivel fix, autoritățile fiscale au început, din anul 2015, să pună la îndoială modul de calcul al taxei anuale de autorizare precum și cel al impozitului special pe profit, în condițiile în care aceste reglementări erau în vigoare din anul 2009. Peste noapte, cei care coordonează această activitate de control fiscal, au ajuns la concluzia că pot să interpereteze în manieră proprie, fără acoperire legală, ce anume reprezintă baza de impozitare pentru cele două taxe. În acest sens, autoritățile au “decis” că baza de impozitare pentru calculul taxei anuale de autorizare, precum și pentru calculul impozitului special pe profit, il reprezintă taxa de participare colectată de organizatori de la jucători.

Mai jos vom prezenta cele mai evidente erori pe care considerăm noi că le-au făcut reprezentanții statului în activitatea de colectare a obligațiilor fiscale de la organizatorii de jocuri de noroc de tip pariuri în cotă fixă:

–Nu au ținut cont de faptul că pentru stabilirea ambelor taxe fiscale baza de impozitare o reprezintă venitul real obținut din această activitate – GGR (Gross Gaming Revenue);

–Nu au avut în vedere realitatea economică a operațiunilor desfășurate, și anume faptul că această activitate este una de prestări servicii, iar venitul este reprezentat de contravaloarea serviciului prestat, încasată pentru sine de organizator, serviciu realizat prin punerea la dispoziția jucătorilor a echipamentelor tehnice autorizate, în vederea desemnării câștigătorilor;

–Au trecut peste toate prevederile legale specifice jocurilor de noroc, în care se regăsește foarte clar conținutul economic al acestei activități, respectiv colectarea taxei de participare de la jucători, făcută în numele acestora, prin eliberarea de mijloace financiare, sub formă de bilete de joc, stabilirea câștigătorilor și acordarea premiilor, din fondurile de premiere constituite într-un minim de 60% din taxa colectată, și apoi stabilirea venitului din această prestare de serviciu, ca diferența între taxa colectată și premiile acordate.

Faptul că autoritățile au ignorat baza de calcul corectă pentru stabilirea celor două taxe, rezultă din reglementările naționale și europene la care vom face referire în continuare:

–Reglementarea contabilă românească, armonizată cu Directiva europeană, prevede faptul că ”în categoria veniturilor se includ atât sumele sau valorile încasate sau de încasat `în nume propriu”;

–Standardul Internațional de Contabilitate 18 – Venituri – prevede că “Veniturile includ doar intrările brute de beneficii economice primite sau de primit de către entitate în nume propriu.”


Întregul material poate fi găsit aici: casino-magazine.ro



  •   11 iulie
  •   Rombet